Viziunea pentru 2050: O Europă Decarbonizată, Echitabilă și Prosperă
Imaginați-vă anul 2050. În întreaga Europă, oamenii se bucură de o calitate a vieții mai ridicată și pentru o perioadă mai lungă decât oricând înainte, fără a compromite bunăstarea altora, nici la nivel global, nici pentru generațiile viitoare. Europa a devenit o entitate puternică, pașnică și coezivă, definită de echitate socială, prosperitate comună și colaborare internațională.
Europa a realizat cu succes tranziția către un sistem energetic neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon, lăsând în urmă epoca combustibililor fosili. Fiecare persoană din Europa are acum acces suficient și fiabil la energie regenerabilă și sustenabilă pentru electricitate, încălzire, răcire și mobilitate. Impacturile tranziției Europei nu sunt dăunătoare pentru Sudul Global, deoarece justiția globală este luată în considerare în deciziile politice. Deși cererea de electricitate a crescut inițial din cauza electrificării mai intense, ca urmare a renunțării la combustibili fosili, aceasta s-a stabilizat. Prin valorificarea inteligentă a resurselor sale regenerabile, Europa a devenit autosuficientă și nu mai depinde de importurile de energie.
Dezvoltarea economică a fost decuplată de utilizarea resurselor și degradarea mediului, asigurând că nicio persoană sau regiune nu este lăsată în urmă. O nouă definiție a prosperității, concentrată pe binele comun și suficiență, a câștigat teren în rândul populației, sectorului de afaceri și factorilor de decizie. Locuri de muncă de înaltă calitate sunt accesibile tuturor, sprijinite de un sistem echitabil de taxe și securitate socială, care asigură venituri suficiente pentru a satisface nevoile fiecăruia și îi ajută să găsească un loc de muncă decent, potrivit abilităților lor.
Echitatea socială a fost îmbunătățită, sporind reziliența grupurilor vulnerabile și creând noi oportunități pentru toți. Acest lucru a îmbunătățit calitatea vieții pentru persoanele cu venituri mai mici, menținând în același timp un standard ridicat de viață pentru toți. Inegalitățile au fost reduse printr-o distribuție mai echitabilă a resurselor economice și în ceea ce privește rezultatele de mediu, educaționale și de sănătate, sprijinită de o schimbare societală către sustenabilitate și suficiență. Persoanele care lucrau anterior în industrii cu emisii ridicate de carbon primesc sprijin prin programe cuprinzătoare care asigură tranziții demne către locuri de muncă sustenabile. Mecanisme de compensare atent concepute și sisteme de sprijin sunt în vigoare pentru a proteja gospodăriile cu venituri mici și grupurile vulnerabile, promovând stiluri de viață prietenoase cu mediul, accesibile tuturor.
Această transformare este susținută de o schimbare profundă a valorilor și normelor sociale. Stilurile de viață intensive din punct de vedere material au fost înlocuite de cele centrate pe valori intrinseci, cum ar fi comunitatea, auto-acceptarea și dezvoltarea personală. Oamenii prioritizează relațiile împlinitoare, experiențele semnificative și dezvoltarea personală în detrimentul acumulării de bunuri materiale sau al obiceiurilor intensive în resurse. Cu sprijinul politicilor și al condițiilor structurale care promovează alegeri sustenabile, stilurile de viață cu impact ridicat au scăzut, lăsând loc alternativelor inovatoare, cu impact redus, care câștigă respect și reputație socială. Trăirea sustenabilă este acum adoptată ca o alegere pozitivă, dezirabilă, care armonizează bunăstarea personală cu sănătatea mediului colectiv.
La nivel societal, această schimbare de mentalitate se reflectă într-un angajament colectiv pentru un viitor sustenabil, inclusiv și conștient de mediu, și într-o înțelegere profundă a interdependenței dintre o economie decarbonizată și bunăstarea societății. Inovația tehnologică, inclusiv inteligența artificială, este valorificată și reglementată pentru a sprijini aceste obiective, asigurând acces echitabil la servicii, amplificând echitatea socială și conducând la rezultate juste.
Acest succes este ancorat într-o democrație participativă și o cooperare largă între sectoare. Grupuri diverse contribuie activ la modelarea viitorului, având abilitățile și cunoștințele necesare pentru participarea democratică cultivate pe scară largă în societate. Această implicare largă a redus semnificativ polarizarea socială, sporind reziliența și coeziunea în comunități. Creșterea transparenței, a incluziunii și a accesibilității informațiilor a consolidat încrederea în instituțiile democratice și în angajamentul lor față de o societate justă și binele comun.
Un prerechizit pentru această transformare a fost un sistem de guvernare transparent și responsabil, cu organisme publice și autorități care dispun de capacitățile necesare pentru a implementa și susține noi structuri și politici. Măsurile de atenuare și adaptare la schimbările climatice sunt pe deplin integrate în politicile și planificările naționale. Principiul subsidiarității asigură luarea deciziilor la nivel local, respectând diversitatea națională și regională, reducând dezechilibrele de putere.
Comunitățile locale au devenit din ce în ce mai autosuficiente în furnizarea de energie și practicile economiei circulare și beneficiază de protecție socială cuprinzătoare pentru toți, inclusiv pentru copii, persoane cu dizabilități și vârstnici. Reziliența lor – capacitatea de a face față evenimentelor periculoase, perturbărilor și altor efecte rezultate din schimbările climatice, dar și din consecințele acestora (pierderea ecosistemului, disrupții sociale etc.) – și cea a locuitorilor lor a fost crescută.
Tendința de migrație din zonele rurale și orașele mici sau mijlocii către zonele metropolitane a fost inversată, asigurând accesul generalizat la cultură, ocuparea forței de muncă, educație și mobilitate. Relația dintre comunitățile urbane și rurale este armonioasă, promovând o locuire maximă și o dezvoltare sustenabilă.
Această viziune se bazează pe câteva presupuneri implicite, dar foarte importante. Forma de stat necesară este o democrație liberală cu stat de drept funcțional, instituții guvernamentale cu capacități suficiente și acceptarea societății (fără o rezistență puternică) față de această viziune.
Recunoaștem, de asemenea, că realizarea unei tranziții juste necesită mai mult decât sprijinirea grupurilor individuale. Doar prin eliminarea barierelor sistemice, redistribuirea puterii și resurselor și combaterea inegalităților adânc înrădăcinate poate fi construită o societate care servește cu adevărat binele comun și susține justiția pentru toți.