Țara noastră urcă în topul Transparency International, dar poate pierde lupta cu corupția
Ioana Petrescu
Lupta anticorupție riscă să eșueze în România, și nu din cauza unor grațieri sau a unor modificări ale Codului Penal prin ordonanță de urgență, ci pentru că nici statul și nici societatea nu s-au reformat îndeajuns.
România pe locul 57 în raportul anual publicat de Transparency International
Astăzi, Transparency International, o organizație non-profit cu filiale în mai mult de 100 de țări, a publicat indicatorii anuali despre percepția asupra corupției. România se află pe locul 57, în fața Italiei, Greciei și Bulgariei și la egalitate cu Ungaria. Față de anul trecut, a urcat un loc. Motiv de bucurie? Puțin probabil, pentru că vorbim aici de o percepție asupra corupției și nu despre corupție în sine. Mai mult, acest top realizat de Transparency International a venit în momentul în care ne aflam în mijlocul unui mare scandal legat de două proiecte de ordonanță de urgență, unul menit să acorde grațiere unor pedepse, iar celălalt să aducă modificări în Codul Penal si în Codul de Procedură Penală, proiecte despre care unii spun că ar favoriza pe cei corupți. Mulți români au ieșit în stradă să demonstreze împotriva acestor inițiative ale Guvernului. Președintele dorește să organizeze un referendum pe aceasta temă.
Nu mai vedem pădurea din cauza copacilor
Emoțiile sunt atât de mari, și de o parte și de alta a baricadei, încât nu mai vedem limpede pădurea de copaci. „What is your true North?” spunem în engleză. Unde vrem, mai exact, să ajungem? Vrem să nu mai avem corupție sau doar să pedepsim pe cei corupți? Pare că nu facem diferența între cele doua lucruri. Ca să reducem corupția, trebuie să facem mult mai mult decât să arestam vinovații. Modul în care funcționează instituțiile trebuie să se schimbe fundamental. Modul în care fiecare român acționează trebuie să se schimbe, să nu se mai dăm spagă niciunui demnitar sau doctor, nici pentru un proiect de autostradă și nici pentru o simplă adeverință medicală.
Cum au procedat alte state în lupta anticorupție?
După ce am plecat din Guvern, am primit invitații la diverse evenimente organizate în străinătate, pe tema corupției. Anul trecut, la Întâlnirea Anuală a Baroului American care a avut loc în New York, am avut plăcerea să particip la acest eveniment alături de fostul vicepremier georgian, Temuri Yakobashvili, care ne-a explicat cum s-a redus drastic corupția în Georgia. Da, Georgia stă mai bine decât noi la capitolul percepție despre corupție. Conform Transparency International, se situează pe locul 44, în timp ce România este pe locul 57. Reformele din Georgia au propulsat acestă țară pe locul 16 în Doing Business 2017, un clasament care reflectă ușurința de a face afaceri în diverse țări, în timp ce noi rămânem pe locul 36 în acelasi clasament. Însă, georgienii au desființat total și reînființat instituții pe care le-au considerat corupte, un exemplu semnificativ în acest sens fiind poliția georgiană. Au confiscat averile celor vinovați de corupție și spălare de bani. Au schimbat sistemul de achiziții publice și au reformat sistemul de educație pentru a preveni actele de corupție.
Ce ar trebui să facă România?
Corupția trebuie prevenită în primul rând, nu doar pedepsită. Pentru asta este nevoie de schimbarea radicală a sistemului. Este necesară o reformă în administrația publică. Funcționarii publici trebuie să fie remunerați corect, astfel încât statul să poată atrage în instituțiile publice personal cu o bună pregătire si integru. Sistemul trebuie să permită ca angajații să poată fi sancționați sau premiați, după caz. Nu vorbesc aici neapărat despre o mărire a salariilor, ci mai degrabă despre plata funcționarilor publici în funcție de performanță. Avem nevoie de un cadru în care în instituțiile publice să lucreze profesioniști onești, în condiții în care să nu fie tentați de mită.
România are nevoie de legi mult mai clare, care să nu mai lase loc la interpretări sau să ofere portițe pentru cei care vor să o încalce sau să comită abuzuri. Este evident că va trebui modificat Codul Penal, că urmare a deciziilor Curții Constituționale. În egala măsură, este nevoie de mai multă claritate în unele articole, mai ales în cele referitoare la neglijența în serviciu, abuz în serviciu și trafic de influență. Îmi pare rău că sunt în dezacord cu o parte din populație, care este bine intenționată, dar poate nu suficient de informată. Oamenii trebuie să știe că pentru un ministru, de exemplu, legislația nu e deloc clară. De fapt, legislația este atât de neclară încât, pentru a fi sigur că ia deciziile corecte și legale, ministrul are nevoie de o armată de avocați și juriști care să interpreteze toate documentele pe care le conține mapa sa zilnică. În condițiile în care, un ministru de finanțe semnează și 100 de documente pe zi, vă puteți imagina ce înseamnă asta. În mandatul meu de ministru de finanțe, interpretările pe text la miez de noapte, împreună cu o armată de juriști, economisti si experți, referitoare la legalitatea unor documente și despre modul în care ar putea fi interpretate de DNA sau de Curtea de Conturi, din păcate, erau mult mai dese decât discuțiile despre oportunitatea economică a unor decizii. Si știu sigur că nu sunt singurul ministru care s-a lovit de problemele astea.
O mențiune specială merită și legile achizițiilor publice și noua strategie națională pentru achiziții publice, lăudată și în MCV-ul de anul trecut. Strategia trebuie aplicată în integralitate astfel încât să avem un sistem de achiziții publice corect, eficient și transparent. Deși a fost aprobată de Guvernul Ponta la sfârșitul lui 2015, zace de atunci în vreun sertar de la Ministerul Finanțelor.
Transparența decizională, mai mult declarată decât practicată de Guvernele României
Avem nevoie de mai multă transparență în decizii, pentru a evita măsuri luate în pripă sau care deservesc un anumit interes, fără să fie supuse dezbaterii publice. Sincer, niciun guvern nu a strălucit la acest capitol. Toate guvernele au spus că vor transparență, dar când a fost vorba de dezbatere publică și de informare, de multe ori nu s-au respectat termenele în care proiectele urmau să fie anunțate și dezbătute public. Cele mai recente exemple sunt amânarea Tratatului FATCA cu Statele Unite de către Guvernul Cioloș, fără nicio consultare anterioară, dar și încercarea actualului Guvern de a stabili bugetul pentru acest an fără o dezbatere publică serioasă.
Recuperarea prejudiciului în cazurile de corupție
Prevenția în corupție nu se realizează cu arestări, decât dacă ele sunt acompaniate de recuperarea prejudiciului și de confiscarea averilor. Dacă nu se recuperează prejudiciul, nu numai că Statul pierde bani, dar este posibil ca unii indivizi să își facă calculul că merită să facă chiar și câțiva ani de pușcărie pentru ca apoi, să trăiască liniștiți din banii din mită. Este evident că prevenția va eșua în acest caz.
Educația în lupta anticorupție
Educația este un element extrem de important în lupta anticorupție. Oamenii trebuie să înțeleagă ce înseamnă corupția la orice nivel și de ce este greșit să dai sau să iei mită, chiar și un leu. Copilul care își vede părintele că dă spagă la profesor pentru că el să treacă clasa, la poliție să ia carnetul de șofer sau la medic pentru analize, atunci când va creste și va fi în situația să ia sau să dea mită unui judecător sau unui politician, oare ce va face? Va considera că e greșit sau va face ceea ce a văzut că a făcut și părintele său? Cred că știm cu toții răspunsul la această întrebare.
În concluzie
Nu sunt împotriva protestelor sau a referendumurilor, sunt instrumente democratice. Dar, sincer, nu cred că sunt eficiente în acest caz și cu siguranță nu vor duce la o revoluție în gândirea noastră vis-a-vis de corupție. Revoluția trebuie să vină de la un Guvern care să își asume reforme esențiale ale Statului și care are și timp să le implementeze. Si, mai important, revoluția vine de la fiecare dintre noi atunci când refuzăm să dăm spagă la polițist, la doctor sau la profesor, chiar dacă vorbim doar de 100 lei. Cred că e mult mai greu să ne schimbam mentalitatea decât să votam la un referendum, să ieșim în stradă să protestam sau să privim la televizor arestările făcute de DNA. Dar merită, dacă vrem să reducem fenomenul corupției. Nu cred că există altă cale.