În urmă cu peste 25 de ani, biologii din Arkansas au început să observe zeci de vulturi pleșuvi cu leziuni ale creierului. Boala a fost identificată curând și la alte păsări din sud-estul Statelor Unite și a fost legată de o nouă specie de cianobacterie care crește pe o buruiană acvatică invazivă.
Susan Wilde, ecologist acvatic la University of Georgia, Athens, a fost cea care a identificat noua neurotoxină produsă de cianobacterii, care este dăunătoare păsărilor, peștilor și nevertebratelor. Toxina conține brom, care în mod normal este un element rar în lacuri și nu se găsește în mod obișnuit în cianobacterii. O posibilă explicație pentru prezența bromului în toxină este că cianobacteriile îl produc dintr-un erbicid care conține bromură, care este folosit de administratorii de lacuri pentru a controla buruienile invazive, în special cea numită hydrilla.
S-a descoperit că neurotoxina nou identificată, produsă de cianobacterii, este solubilă în grăsime, ceea ce este foarte atipic. Acest lucru sugerează că toxina se poate acumula în țesuturi. Peștii și păsările sunt expuși la toxină atunci când consumă buruienile acvatice hydrilla, care sunt contaminate cu cianobacterii. Toxina se poate deplasa apoi prin rețeaua trofică, deoarece prădătorii precum vulturii și bufnițele consumă prada care a fost expusă la toxină.
Deși recent a existat o încercare de succes de a controla hydrilla prin introducerea în lac a unor pești care o consumă, atât buruiana, cât și cianobacteriile sunt rezistente și se vor răspândi în alte locuri, astfel încât salvarea păsărilor de neurotoxină va fi o provocare și o luptă neîncetată.
Sursa: science.org