Extincția în masă din Permian-Triasic, numită și „Marea Moarte”, a avut loc acum 252 de milioane de ani și a fost cauzată de erupții vulcanice masive care au dus la încălzirea globală. Ea a ucis 95% din viața de pe Pământ. Aceasta a fost cea mai mare extincție în masă din istoria Pământului dintr-un total de cinci.
Ecosistemele sănătoase se bazează pe interacțiunea complexă a diferitelor specii, inclusiv plante, prădători și pradă, fiecare dintre acestea având un rol unic în menținerea echilibrului ecologic. Cu toate acestea, dacă mai multe specii dispar și numărul de specii în fiecare rol ecologic scade, ecosistemul devine din ce în ce mai instabil. Odată ce ultima specie din fiecare rol dispare, ecosistemul se prăbușește rapid. Oamenii de știință conduși de Dr. Yuangeng Huang, de la Universitatea de Geoștiințe din China, au efectuat un studiu detaliat pe acest subiect: cum distrugerea constantă a faunei a cauzat un colaps total al ecosistemului.
Partea înfricoșătoare este că un astfel de eveniment se poate întâmpla din nou. Astăzi, speciile dispar chiar mai repede decât în oricare dintre cele cinci extincții în masă anterioare care au lovit planeta. Activitățile umane, cum ar fi distrugerea habitatelor naturale pentru agricultură și minerit, poluarea și vânătoarea excesivă provoacă distrugerea faunei sălbatice într-un ritm fără precedent. Unii oameni de știință au sugerat că ne aflăm în prezent în mijlocul celui de-al șaselea eveniment de extincție în masă din istoria Pământului.
Trebuie luate măsuri pentru a inversa pierderile actuale de biodiversitate, în caz contrar, colapsul vieții pe pământ în forma pe care o cunoaștem noi ar putea fi inevitabil. Eforturile de conservare trebuie să se concentreze nu numai asupra speciilor individuale, ci și asupra rolurilor ecologice pe care acestea le joacă în cadrul ecosistemelor.
Sursa: The Guardian