În timp ce obiectele mai mari din plastic, cum ar fi pungile, sticlele și paiele, au fost identificate ca fiind un pericol pentru viața marină, microplasticele sunt adesea trecute cu vederea. Sunt fragmente minuscule de plastic mai mici de 5 mm dar reprezintă o sursă majoră de poluare cu plastic. Microfibrele sunt cel mai comun tip de microplastic și pot reprezenta până la 91% din microplasticele care sunt prezente în apă. Aceste fibre minuscule provin dintr-o varietate de surse, cum ar fi purtarea și spălarea hainelor și din uzura sau distrugerea echipamentelor marine.
Animalele marine, inclusiv crustaceele, pot întâlni și consuma microplastice. Scoicile, în special, sunt vulnerabile deoarece se hrănesc prin filtrarea apei, astfel încât pot ingera concentrații mult mai mari de microplastice în comparație cu alte animale marine.
Un studiu realizat de Plymouth Marine Laboratory evidențiază impactul negativ pe care expunerea prelungită la microfibrele de poliester îl poate avea asupra creșterii și dezvoltării puietului de midii albastre. Ei au descoperit că expunerea puietului la microfibre de poliester în concentrații de 80 de microfibre/litru le-a făcut să crească într-un ritm mai lent (-36%) și să fie semnificativ mai mici în comparație cu midiile expuse la o concentrație de 8 microfibre/litru. Expunerea midiilor la microfibre de bumbac (80 microfibre de bumbac/litru) nu a avut un efect semnificativ asupra ratei de creștere a acestora. Este bine de menționat că o concentrație de 10 particule de microplastice pe litru de apă marină este media în multe părți ale lumii. Microplasticele pot fi nocive și pentru midiile adulte. Expunerea la microplastice poate declanșa un răspuns inflamator în celulele midiilor, ducând la leziuni și diverse tulburări.
Ratele reduse de creștere a midii pot avea un impact semnificativ și asupra ecosistemului marin și asupra oamenilor. Midiile cu dimensiuni reduse se pot confrunta cu o concurență sporită pentru hrană și spațiu, ceea ce poate duce la rate mai scăzute de supraviețuire. În plus, midiile mai mici pot avea o valoare nutritivă redusă, afectând lanțul trofic și sănătatea prădătorilor care se bazează pe ele ca sursă de hrană. În plus, ratele mai lente de creștere ale midii ar putea avea un impact economic asupra acvaculturii, deoarece ar putea dura mai mult pentru ca acestea să atingă dimensiunea la care pot fi recoltate.
Poluarea cu microplastice este o problemă omniprezentă, iar concentrația reală de microplastice în ocean poate fi mult mai mare decât se estimează în prezent. Unele zone marine au înregistrat concentrații de până la 182 de particule pe litru. Este esențial să continuăm să studiem și să monitorizăm impactul microplasticelor asupra ecosistemelor marine și să luăm măsuri pentru a reduce cantitatea de deșeuri de plastic care ajung în oceanele noastre!
Sursa: phys.org