Mișcarea de acordare a drepturilor legale râurilor câștigă teren și se inspiră din perspectivele indigene asupra naturii. În Chile și în alte locuri, această mișcare se bazează pe criticile aduse perspectivei tradiționale occidentale asupra râurilor și apelor, care le consideră proprietăți și drepturi deținute de corporații, ignorând drepturile ecosistemelor și comunităților umane. În Chile, de exemplu, codul apei tratează apa ca o resursă regenerabilă și permite tranzacționarea drepturilor de apă către cel mai ofertant. Aceasta a dus la degradarea multor râuri și ecosistemele lor, precum și la conflicte în desfășurare între diferite părți interesate.
În unele țări, precum Noua Zeelandă, Columbia și India, au fost luate măsuri pentru acordarea unor drepturi legale râurilor. De exemplu, în Noua Zeelandă, râul Whanganui a primit statutul de persoană juridică, iar în Columbia, râul Atrato a fost recunoscut ca un „subiect al drepturilor”, cu scopul de a-l proteja și restaura. Cu toate acestea, există încă întrebări și provocări legate de implementarea practică a acestor drepturi și de modul în care vor fi apărate interesele râurilor, care nu au o voce proprie. În viitor, decidenții politici vor trebui să abordeze aceste probleme pentru a proteja râurile și comunitățile care depind de ele.
Perspectiva indigenă, cum ar fi cea a poporului Mapuche din Chile, aduce o înțelegere profundă a interdependenței umane cu râurile și a importanței acestora pentru sănătatea publică. Pentru aceste comunități, conservarea mediului natural este esențială pentru sănătatea lor mentală și socială. Prin acordarea drepturilor legale râurilor, se încearcă integrarea acestei perspective indigene în sistemul juridic pentru a proteja râurile și a le oferi drepturi similare cu cele ale oamenilor. Aceasta ar putea fi primul pas către o nouă perspectivă în care oamenii se văd ca parte a naturii și nu ca centrul acesteia.
Sursa: E360