Timp de 5000 de ani, agricultura etiopiană s-a bazat pe soiurile de grâu dur, până în anii 1940, când a fost introdus grâul de pâine convențional, dar grâul dur se consumă, încă sub multiple forme, în țară.
Carlo Fadda, cercetător principal la Alliance of Bioversity International și CIAT, subliniază că soiurile de grâu dur din Etiopia înseamnă mult pentru viitorul agriculturii. Aceste soiuri au evoluat timp de mii de ani, atât prin selecție naturală cât și artificială, fiind adaptate la clima și solurile din această țară.
Matteo Dell’Acqua, cercetător în genetica plantelor la Scuola Superiore Sant’Anna, a colaborat cu fermierii etiopieni pentru a găsi noi modalități de a integra cunoștințele lor în procesul de inovare agricolă. Fermierii etiopieni nu se pot baza doar pe un singur tip de grâu, mai ales în fața provocărilor secetei și a degradării solului. Fermierii trebuie adesea să facă compromisuri dificile atunci când vine vorba de selectarea soiurilor de grâu. Ei pot ajunge să aleagă soiuri mai rezistente, chiar dacă sunt mai puțin productive. În plus, opțiunile sunt adesea limitate, ceea ce face dificilă găsirea soiurilor optime pentru condițiile locale.
Pentru a găsi un echilibru între adaptare și utilizare, cercetătorii au căutat în băncile de gene etiopiene variațiile genetice care pot contribui la îmbunătățirea viitoarelor culturi. Prin încrucișarea soiurilor tradiționale etiopiene de grâu dur cu linii internaționale ameliorate, au produs 1200 de noi materiale genetice. Scopul a fost să creeze noi combinații originale, care pot fi utilizate în agricultură. Aceste soiuri noi au fost evaluate de grupuri de fermieri etiopieni în teste pe teren, la scară largă. Preferințele și feedback-ul acestora au fost cuantificate și comparate folosind măsurători agronomice ale performanței culturilor, cum ar fi randamentul. Aceste informații, în combinație cu secvențierea ADN-ului soiurilor de grâu, au fost folosite pentru a construi modele de predicție a performanței.
Cercetătorii și-au publicat cele mai recente descoperiri pe această temă în Proceedings of the National Academy of Sciences, arătând că evaluările fermierilor pot prezice foarte exact randamentul grâului. Unele voci chiar au descris rezultatele ca fiind „uimitoare”, menționând că modelul de selecție genomică care folosește aprecierea generală a fermierilor a avut o precizie mai mare despre randamentul cerealelor decât modelul antrenat pe randamentul de cereale în sine. Este important de menționat că implicarea fermierilor în procesul de selecție și ameliorare nu înseamnă că aceștia ar trebui să-i înlocuiască pe oamenii de știință. În schimb, metodele bazate pe date, cum ar fi cele utilizate în acest studiu, pot ajuta la capturarea complexității lumii reale și la încorporarea acesteia în deciziile de ameliorare care vizează nevoile utilizatorilor. Fermierii pot fi o completare valoroasă a acestui proces, aducând cunoștințele lor despre condițiile locale, moștenirea culturală și preferințele pentru selecția soiurilor adecvate.
Sursa: phys.org